De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Altruismul este principiul sau practica de preocupare pentru
bunăstarea altora. Este o
virtute tradițională în multe culturi și un aspect de bază al diverselor tradiții religioase, deși conceptul de "ceilalți", față de care îngrijorarea ar trebui să fie îndreptată, poate varia printre culturi și religii. Altruismul sau abnegatia este opusul egoismului.
Altruismul poate fi deosebit de sentimente de datorie și loialitate. Altruismul este o motivație de a oferi ceva de valoare unei părți care trebuie să fie oricine, dar nu sinele, în timp ce datoria se concentrează pe o obligație morală față de o anumită persoană (de exemplu, un zeu, un rege), sau colectiv (de exemplu, unguvern). Altruismul pur constă în a sacrifica ceva pentru altcineva în afară de sine (de exemplu, sacrificând timp, energie sau bunuri), cu nici o așteptare de vreo compensație sau beneficiu, fie direct, sau indirect (de exemplu, primirea de recunoaștere pentru actul de a da).
Există multe dezbateri dacă altruism "adevărat" este posibil. Teoria
egoismului psihologic sugerează că nici un act de partajare, ajutorare sau sacrificare nu poate fi descris ca adevărat altruist, din moment ce autorul poate primi o recompensa intrinsecă sub formă de satisfacție personală. Valabilitatea acestui argument depinde dacă recompensele intrinseci se califică ca "beneficii".
Termenul 'altruism' se mai poate referi, de asemenea, la o doctrină etică care pretinde că indivizii sunt obligați moral să ajute pe alții. Folosit în acest sens, de obicei, contrastează cu egoismul, care este definit ca acționând pentru avantajul sinelui.
Psihologie
Enciclopedia internatională de științe sociale, definește altruismul psihologic ca "o stare motivațională cu scopul de a crește bunăstarea altora". Altruismul psihologic este în contrast cu egoismul psihologic ce se referă la motivația de a crește bunăstarea personală.
Au existat unele dezbateri cu privire la posibilitatea oamenilor de a fi cu adevărat capabili de altruism psihologic. Unele definiții specifică o natură de 'sacrificiu de sine' a altruismului și o lipsă a recompenselor exterioare pentru comportamentul altruist.Totusi, deoarece altruismul în cele din urmă aduce beneficii sinelui, în multe cazuri lipsa completă a egoismului actelor altruiste a fost pusă în balanță. Teoria schimbului social postulează că altruismul există doar atunci când beneficiile depășesc costurile. Daniel Batson este un psiholog care a examinat această întrebare și argumentează împotriva teoriei schimbului social. El a identificat patru motive principale pentru altruism:
- Altruismul în care beneficiază în cele din urma sinele (egoism);
- Altruismul în care beneficiază în cele din urma alte persoane (altruism);
- Altruismul în care beneficiază grupul (colectivism);
- Altruismul care susține un principiu moral (principlism);
Altruismul care în cele din urmă servește câștigurilor egoiste este astfel diferențiat de altruismul 'altruist' dar concluzia generală a fost că altruismul indus prin empatie poate fi cu adevărat lipsit de egoism. Practicipoteza altruismului empatic, afirmă că altruismul psihologic chiar există și este evocat de dorința empatică de a ajuta pe cineva care suferă. Sentimente de îngrijorare empatică contrastează cu sentimentele de neliniște personală care împinge omul să-și reducă propriile emoții neplăcute. Oamenii cu îngrijorare empatică ajută pe alții în necazuri chiar și atunci când expunerea la situația respectivă ar fi putut fi ușor evitată, în timp ce aceia cărora le lipsește îngrijorarea empatică evită oferirea ajutorului decât dacă este dificil sau imposibil a evita expunerea la suferința celuilalt. Comportamentul întrajutorant este observat la oameni începând de la vârsta de doi ani, când un copil este capabil să înțeleagă indiciile emoționale subtile.
Stagiarii corpului de pace depunând jurãmântul ca voluntari în Cambodia 4 Aprilie 2007
În cercetarea psihologică privind altruism, studiile adesea observă altruismul așa cum este demonstrat prin comportamentele prosociale cum ar fi ajutorarea, încurajarea, împărtășirea, cooperarea, filantropia și serviciul comunitar.
[21] Cercetarea a descoperit că este mai probabil ca oamenii să ajute, dacă recunosc că o persoană este în nevoie și se simt personal responsabili pentru reducerea suferinței acelei persoanei. Cercetarea de asemeni sugerează că numărul de martori la chin sau la suferință, afectează direct probabilitatea de ajutorare (efectul bystander). Numărul ridicat de spectatori scade sentimentele personale de responsabilitate. Totuși un martor, cu un nivel ridicat de îngrijorare empatică este probabil să își asume responsabilitate personală completă indiferent de numărul de spectatori.
Multe studii au observat efectele voluntariatului ca formă de altruism asupra fericirii și sănătății și consistent au găsit o conexiune puternică între voluntariat și sănătatea actuală, viitoare și starea de bine în general. Într-un studiu asupra adulților intrati în vârsta, cei care s-au oferit voluntari, au o satisfacție de viata, voința de a trăi semnificativ ridicată și grad redus în depresie, anxietate și somatizare.Voluntariatul și comportamentul de ajutorare nu numai ca au arătat ca îmbunătățește sănătatea mintală, dar și sănătatea fizică și longevitatea.Un studiu a examinat sănătatea fizică a mamelor care s-au oferit voluntare pe o perioada de 30 de ani, și au găsit că 52% din cele care nu aparțineau unei organizații de voluntari, au trecut printr-o boală gravă în timp ce numai 36% din cele care au facut voluntariat au avut una. Un studiu pe adulți cu vârsta de 55+, a constatat că, în timpul celor 4 ani de studiu, oamenii care s-au oferit voluntari pentru doua sau mai multe organizații, aveau un risc cu 63% mai scăzut de a muri. Dupa controlul anterior al stării de sănătate, s-a determinat ca voluntariatul a dus la o reducere a mortalității cu 44%.Doar fiind conștienți de bunătatea din sine și din alții, este de asemenea asociată cu o bunăstare ridicată. Un studiu care a cerut participanților să enumere fiecare act de bunătate efectuat timp de o săptămână a îmbunătățit semnificativ fericirea lor subiectivă. Este important de remarcat faptul că în timp ce studiile susțin ideea ca faptele altruiste aduc fericire, de asemenea s-a descoperit că poate funcționa și în directie inversă - oamenii fericiți sunt de asemenea mai buni. Relația dintre comportamentul altruist și fericirea este bidirecțională. Cercetările au relevat că generozitatea crește liniar de la tristete la stări afective fericite.Studiile au fost de asemenea atente să menționeze că sentimentul de suprataxare de nevoile altora are efecte inverse negative asupra fericirii și sănătății. De exemplu, un studiu privind voluntariatul a constatat ca sentimentul de copleșire datorat cererilor și nevoilor altora, a avut un efect negativ puternic asupra sănătății mintale, comparativ cu sentimentul simplu de ajutorare având unul pozitiv, (deși efectele pozitive au fost totuși semnificative). În plus, în timp ce actele generoase fac oamenii să se simtă bine despre ei înșiși, este de asemenea important pentru oameni să aprecieze bunătatea care o primesc de la alții. Studiile sugerează că recunoștința merge mâna în mâna cu bunătatea și este de asemenea foarte importantă pentru bunăstarea noastră. Un studiu asupra fericirii în cuplu cu diferite puncte forte ale caracterului, a arătat ca "o concentrare conștientă asupra recunoștinței, a dus la o reducere a efectelor negative și o creștere a aprecierilor optimiste, efecte pozitive, oferire de suport emoțional, calitate a somnului și bunăstare în general".
Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Altruism
