Sambata am iesit la club. Imediat cum am intrat in club, mi-a fost atrasa atentia de o domnisoara bruneta, care era cu spatele la mine in plan indepartat.
Am analizat imediat situatia. Nu parea sa aiba o legatura mai stransa cu singurul barbat de la masa, decat o amicitie.
Nu stiu exact cum s-a intamplat, dar la un moment dat am surprins-o ca se uita la mine. Poate a simtit privirile mele patrunzatoare si instinctiv a aruncat si ea o privire sa vada care-i curiosul.
Avea niste pantaloni scurti negri (din dantela) si un maiou de un alb orbitor. Maioul nu era unul banal. Este inalta, cu niste picioare lungi bronzate si nu purta sutien. Era superba, cu niste buze carnoase si avea niste miscari discrete.
Schimburi de priviri au mai tot existat intre noi. Cand a mers la toalea, a dorit sa verifice daca sunt cu ochii pe ea. Ce-i drept nu era foarte aglomerat si stateam oarecum intr-un unghi vizibil fata de ea.
Poate se uita la mine, minunandu-se cat de urat poate fi cineva tuns zero. Poate se gandea ca nu ar fi trebuit sa fiu lasat sa intru in club pentru ca speriam efectiv clientii!
Eu din experienta, cand merg in anumite genuri de cluburi, am o politica: nu abordez pe nimeni! Si cred ca se sub intelege de ce!
A doua zi, am avut o iluminatie privitor la aceasta experienta. Se spune ca nu abordezi pe cineva, din putine motive atunci cand ti-ai dori sa interactionezi. Imagine de sine scazuta=lipsa increderii in propria persoana sau pur si simplu din bun simt si din dorinta de a nu-ti complica existenta.
Insa mai bine regreti ceva ce ai facut, decat sa regreti toata viata ceva ce nu ai facut. Abordand-o, primeam un raspuns de orice fel. In cel mai rau caz, era unul de respingere. Insa lipsa oricarei actiuni, lasa pe vecie regretul ca nu ai cum sa mai schimbi ceva. Nu vei sti niciodata care era feed-back-ul!
Nu mai poti schimba asta. Atunci era momenul! Moment care nu va mai fi niciodata la fel. Situatie care nu se va mai repeta! Insa trecerea timpului isi spune cuvantul.
Din teama de esec si mai stiu eu ce; pierdem poate momente frumoase si constructive petru noi. Suntem prea focalizati pe viitor, incat uitam ca s-ar putea sa nu mai existe ziua de maine!
Cei din Ucraina, care sunt in vremuri de razboi (desi nu se mai spune nimic), se bucura de fiecare clipa pentru ca poate fi ultima, traiesc ca si cum nu au nimic de pierdut! Se bucura de fiecare zi de viata!
Iar eu, am ramas cu poza facuta de fotograful clubului!
Iar eu, am ramas cu poza facuta de fotograful clubului!
