Pentru ca desi unii dintre voi ma vor blama si vor spune cat de importanti sunt banii, acestia uita ca lacomia oamenilor a dus la asta (ca doar sunt niste bancnote fara viata) si ca oamenii pot trai foarte bine cu putin. Lacomia, frustrarea, zgarcenia, autovalorizarea, orgoliul si Eu-l ne fac sa nu ne mai multumim cu putin, dorim sa compensam golurile afective cu bani. Crezand ca acestia ne aduc atat de mult dorita fericire. Insa aceasta terapie a banilor este de foarte scurta durata si trebuie sa o luam de la capat tot timpul intrand intr-un cerc vicios, in care suntem orbiti de bani si odata cu asta ne afundam si mai mult in nefericire. Pentru a intelege mai bine, ganditi-va la terapia prin shopping, ne bucuram cand suntem in magazin, iar a doua zi nici nu mai conteaza ce-am cumparat. Asa functioneaza cu tot ceea ce este material, ne bucuram in prima faza, ca dupa aceea sa devina o normalitate si uite asa trebuie sa o luam de la capat. Faptul ca eu ma consider cineva si trebuie sa fac Revelionul la Bamboo, nu arata decat cat de superficial traiesc si cum doresc sa fiu inconjurat de superficial. Poate nici nu am chef de toate figurile de acolo, insa eu sunt cineva si trebuie sa pozez bine (dar despre asta intr-o viitoare postare). Pana la urma ce e atat de special la clubul Bamboo? Unul mai destept a gandit cum sa le hraneasca trufia unora si sa scoata bani buni din asta.
(Mi-a venit ideea ca intr-o postare viitoare sa compar Bamboo/Fratelli cu Club A/KulturHaus.)
Dupa parerea mea, cand totul se invarte in jurul banilor si totul este gandit ca o afacere, atunci moralitatea si altruismul dispar. Daca aceste doua calitati ale firii umane dipar, atunci si calitatea oamenilor scade.
Din pacate observ ca valoarea banilor depaseste valoarea umana. Trist! Oamenii care fac orice pentru bani, nu stiu daca mai pot fi numiti oameni. Daca iti doresti bani si esti dispus sa faci orice sa-i ai, vei avea parte de bani. Orice are costuri si odata cu asta vei pierde in alt plan (poate de multe ori mai important ca cel financiar). Prostitutia in toate formele ei o condamn (de aceea nici nu o incurajez), insa aici putem face o delimitare intre o persoana care nu mai are alta solutie pentru a supravietui (desi mereu mai exista si alte solutii) si altcineva care doreste sa castige banii usor si traieasca in lux.
Luxul si tehnologia dupa parerea mea inrobesc oamenii (insa asta este o alta discutie). Cum si femeile care isi doresc barbati importanti/puternici alaturi de ele pentru a se autovaloriza prin prisma acestora. Este tot un fel de inrobire. Doar ce este muncit si cinstit este cu adevarat trainic. Oamenii care au ca scop banii vor fi toata viata nefericiti pentru ca nu mai au ochi sa se bucure de minunatiile vietii (natura, prietenia) pentru ca sunt orbiti de lux, viata superficiala. Insa sa nu amestecam aici oamenii educati care s-au imbogatit cinstit si prin multa munca. BRAVO LOR!
Cand scopul tau este doar sa faci bani (in orice conditie si din orice), nu prea mai pui accent si pe calitatea lucrurilor pe care le vinzi sau intreprinzi, nu te gandesti ca poate cel care iti cumpara produsul a muncit pe branci pentru a-l putea cumpara. La randul tau cu banii castigati din produsele facute in graba si prost, iti cumperi un alt produs facut la fel in graba si prost (casa, masina etc.) pentru ca si aceia care le-au facut asa au avut aceeasi deviza si uite asa totul este ca un domino. Daca nu ne-am mai bucura sa fie ieftin si cat mai comod pentru fiecare, nu am mai incuraja lucrul prost facut (odata cu asta si evaziunea fiscala) de niste indivizi perversi si prost crescuti. Multi dintre noi identificam experientele ulterioare prin limbajul, atitudine si vestimentatia celui care urmeaza sa ne vanda, insa parca suntem orbiti. Domnilor, Doamnelor, cand instinctiv vi se pare ca ceva este in neregula, mai bine preveniti o experienta neplacuta (nu platiti nimic) decat sa platiti mai scump mai tarziu (plus nervii si energia consumata) .
Intr-un final rezista doar afacerile celor integri si profesionisti, care isi gandesc afacerea pe termen lung, investind ani buni profitul obtinut pentru calitatea produselor/serviciilor. Cei care gandesc ca doar clientul sa piarda pentru calitatea proasta a serviciilor/produselor lor, mai devreme sau mai tarziu, raman fara clienti. Atunci cand nu mai faceau fata comenzilor, incepeau sa nu le mai pese cat de multumit era clientul (in Romania cel care iti vinde un produs/serviciu are o atitudine de zici ca iti face cel mai mare serviciu din viata ta), ca dupa aceea sa intre in depresii ca nu mai faceau fata datoriilor (aici intervin si discutii legislative). Toate acestea pleaca de la calitatea umana cu care am inceput aceasta postare. Ne furam singur caciula, crezand ca noi suntem mai destepti ca ceilalti.
Ce mi se pare trist si detest este ca oamenii pentru a supravietui nu mai au incotro si trebuie sa inghita multa umilinta la serviciu (si in tara si in strainatate). Sa stea la mana unor terchea-berchea care nu au avut principii si asa au devenit mari patroni, iar acum ii platesc/te platesc cu te miri ce. Din astia de au "Scoala Vietii" si nu stiu sa lege doua cuvinte bine, insa stiu doar sa tipe si sa se dea rotunzi. Ce ideal ar fi sa nu ajungem pe mana unor asemenea indivizi si totusi sunt multi oameni care sufera doar pentru a pune o paine pe masa. Ce te costa sa fii onorabil si rezonabil? Insa cei care se complac in asemenea situatii desi au incotro, sa nu se planga!
Calitatea indoielnica a oamenilor este data de compromisurile facute pentru a castiga bani nemunciti (sau de multe ori chiar munciti). Cei care participa la tot felul de emisiuni, ca poate poate castiga ceva, insa formatul emisiunilor fiind sa demonstreze pentru rating ca oamenii sunt in stare de orice mojicie pentru niste bani. Sunt pline grilele de programe cu astfel de emisiuni unde cei implicati chiar se cred importanti prin penibilul lor. Omul e atras de scandal si de proasta calitate. Cand vad emisiuni de genul: Iadul Bucatarilor (nu am putut sa ma uit vreodata mai mult de 3min), unde pentru niste posibili bani castigati, oamenii aceia uita de orice drepturi ale omului. Si asta ce se vede la tv, cinestie cum este in culise...
Nu e de vina cine cere, ci cine da. Cei care se duc si se vand ieftin sunt de vina.
Marketingul, acesta stiinta care vrea sa jongleze mintea umana pentru a vinde orice. Adica o stiinta care are la baza tot banul. Adica o stiinta care nu pune accent pe calitate, moralitate si onostitate, ci pe interese. Interesele companiilor fac legea la nivel mondial (tot de la bani plecand totul) si nu cum ar fi normal, muritorul de rand care cumpara acel produs. Aceasta stiinta este in toate domeniile de interes public. Desi un medicament real ar avea un cost, prin acest marketing se cere un pret mult mai mare pentru ca cererea lui este mai mare ca oferta. Uite asa cei care nu si-l permit, mor! Ba mai mult, pierderile ar trebui sa fie acoperite de companiile care au cifre de profit anul cu multe zerouri, prin strategii de marketing, pierderile sunt platite tot de muritorul de rand (de multe ori un amarat). Iar acest marketing este prezent peste tot: Biserica, Sanatate, Mass media, Educatie etc..
Saracia face minuni pentru cei care au putin mai mult. Lupta pentru supravietuire ne poate aduce pe oricare dintre noi intr-o asemenea situatie de compromis. Insa timpul nu ne iarta, nu tine cont de situatia in care ne aflam in acel moment si cere socoteala la un moment dat. Ne-o cam facem cu mana noastra si dupa aceea dam vina pe viata pentru alegerile noastre. Calitatea vietii este data de valorile pe care punem accent.
Insa cu totii stam bine cu teoria, practica ne omoara!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu