Daca bunul simt sta la baza educatiei, as forta putin lucrurile, si as spune ca rabdarea sta la baza bunului simt. Dupa parerea mea, cu cat cineva este mai rabdator cu atat este mai echilibrat. Educatia ajuta ca un individ sa fie echilibrat!
De la rabdarea de a ceda trecerea cuiva pe trotuarul ingustat de o masina parcata, pana la rabdarea de a ne realiza propriul vis, inseamna timp.
Rabdarea este o virtute, dupa parerea mea, pentru ca ea are ca pret, timpul.
Durata de viata a unui om este foarte scurta in comparatie cu timpul fizic necesar de a trai si a invata dintre cele mai divere chestiuni. Totodata timpul este ireversibil si parca din ce in ce se contracta cu cat avansam din punct de vedere al tehnologiei. Tehnologia are la randul ei, costurile ei, insa asta este o alta discutie.
Insa un fenomen interesant se intampla cand vine vorba de rabdare. Desi rabdarea cere timp si unii dintre noi nu sunt dispusi sa il ofere, dorind totul cat mai repede. Cu cat esti mai rabdator cu atat ai mai multe realizari decat cineva nerabdator. Nerabdarea forteaza lucrurile si tot ceeea ce este fortat nu este trainic. Ba mai mult, atunci cand suntem nerabdatori, putem sa distrugem intr-o clipita ceea ce am realizat in timp.
Cand esti nerabdator parca esti urmarit si de ghinion. Iti focalizezi toate gandurile si energia, atragand sa ti se intample chestii. Este ca la ping pong cand te grabesti sa lovesti mingea cat mai repede, insa ea atunci are si cel mai mare afect si o dai afara. Trebuie sa astepti putin sa i se mai duca din efect si in acel timp sa-ti acorzi o clipa de reflectie cum ar fi cea mai buna lovitura. O dai in fileu si iti dai seama ca nu a fost potrivita acea lovitura, in acel caz. Incerci din nou si o dai afara. Trebuie sa cauti o cu totul alta maniera de-a lovi acea minge. Atuni cand reusesti sa o trimiti inapoi adversarului, inseamna ca ai invatat. Din acel moment exersezi cum sa-l pui in dificultate cu fiecare minge trimisa inapoi.
Oamenii rabdatori sunt vazuti ca oameni civilizati de catre societate. Daca nu ai rabdare ca oamenii sa coboare din autobuz pentru ca vrei sa prinzi locul liber, vei fi catalogat ca prost crescut. Poate ai castigat un loc, insa ai pierdut respectul celor din jur. In acel moment pare ca ai fost mai inteligent si tu calatoresti asezat, iar cei care au avut rabdare, in picioare. Insa cand tragi linie la realizari importante, vezi ca acestea se rezuma la a sta jos in autobuz. Avem impresia ca suntem mai inteligenti cand ii jonglam pe ceilalti, insa de fapt tot timpul ne-am jonglat pe noi!
Rabdarea este o dovada de toleranta. Zilnic aceasta toleranta este pusa la mari incercari, insa totodata zilnic ea poate fi exersata si crescuta. Toleranta aduce respect. Respectul aduce armonie.
Exista situatii in viata cand esti o persoana submisiva si acumulezi frustrari de intr-o clipa treci in extrema opusa. Ar trebui sa inveti cum sa comunici asertiv pentru a nu ajunge in situatii dezonorante.
Rabdarea se invata cu varsta. Cand esti tanar iti doresti totul cat mai repede. Insa lucrurile bune se intampla atunci cand esti cu adevarat pregatit si pentru asta trebuie sa ai rabdare.
Rasfatul copiilor este dusmanul rabdarii. Din primele luni de viata se negocieaza intre copil si parinte cat de rabdator va fi in perioada maturitatii! Desi pare ca este bine ca toata lumea sa-i stea la picioare si sa i se satisfaca cat mai repede doleantele, acest copil nu va avea rabdare la maturitate. Un copil rasfatat este un matur capricios. O persoana capricioasa pierde de-a lungul vietii diferite oportunitati si persoane deosebite. Starile trecatoare aduc nefericire si instabilitate pentru acea persoana in primul rand. Persoanele dificile in timp sunt evitate pentru ca cer prea multa intelegere si energie celor din jur si nu ofera pe masura. Relatiile functioneaza doar cand exista o echitabilitate.
Un exemplu concludent din experientele mele despre cum functioneaza rabdarea:
Lucram de noapte la un club. Luasem castingul pentru o reclama de Craciun. Sambata seara cand ajung la serviciu primesc telefon ca peste cateva ore, duminica la ora 8:00 trebuie sa fiu la Pipera pentru filmari. Pierdusem trei nopti consecutive (20:00-08:00) si direct dupa tura de sambata (cea mai solicitanta si unde ajungi deja epuizat) trebuia sa merg la filmari. La filmari niciodata nu stii cat stai si care vor fi conditiile. Ies mai devreme de la serviciu (la sase dimineata), fug acasa, ma schimb si direct catre locatia cu pricina.
Dupa ce tot am facut diverse probe de cum ar trebui sa fiu imbracat, asteptam de cinci ore fara sa se mai miste nimic. Eram la un pas sa clachez! In mintea mea incolteau gandurile abandonului. Faptul ca semnasem un contract si eram pe campurile Piperei, ma mobiliza sa caut solutii pentru aceste impedimente.
Oboseala si foamea isi puneau din ce in ce mai mult amprenta. Ajunsesem la un moment critic. Imi spuneam sa am rabdare, sa nu iau vreo decizie care o sa ma coste. Aveam deja experiente in acest sens. La scurt timp a aparut regizorul si dupa sapte ore de probe si asteptare, s-a decis, filmez in hainele cu care am venit. Am mers pe platou si inainte de a incepe dublele, am mancat copios. Filmarile au durat mai putin de o ora si am mers direct acasa.
Sunt momente in viata noastra cand unele lucruri nu ni se mai materializeaza pentru ca nu am mai avut disponibilitatea sa mai asteptam un pic.
In cateva minute de cand imi pregateam plecarea, regizorul a intrat pe usa si totul s-a schimbat. In cateva minute se schimbase ceea ce nu se schimbase in sapte ore.
Asa se intampla in viata de zi cu zi. Lucrurile bune si trainice vin doar cand ai destula rabdare. Nici nu constientizezi la cate oportunitati poate ai dat cu piciorul pentru ca nu ai mai avut putina disponibilitate pentru a astepta. Uite asa o iei de la capat si investesti alt timp pentru ceva care se putea realiza doar daca aveai inca putina rabdare de prima oara!
Cu rabdare, consecventa si congruenta, ajungi sigur acolo unde iti doresti!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu