Butoane

joi, 5 mai 2011

Cea mai responsabila meserie din lume!

Nu stiu daca o putem numi meserie, insa cu siguranta este cea mai responsabila si care cere multa investitie. Investitia fiind pe toate domeniile de la timp, energie la bani. Aceasta meserie este cea de parinte, sa cresti un copil sanatos fizic si psihic este o mare realizarea. Intotdeauna ma gandesc cat de greu se creste cu adevarat un copil, mai ales cand citesti carti de psihologia copilului si iti dai seama cat de vulnerabil este totul si cum fatul simte din burta daca este dorit sau nu. Cum ei inteleg tot ce se intampla in jurul lor din primele clipe din viata. Cum primii ani din viata decid toata viata adultului, cum afirmatia "cei sapte ani de acasa" nu este deloc intamplatoare. Adultii sunt prizonierii copilariei lor!

Psihologia spune ca un om in deplinatatea facultatilor mintale isi doreste copii. Bucuria de a avea un copil nu trebuie amestecata cu multi factori care nu isi au locul. Nu ii voi enumera pentru ca sincer chiar nu imi face placere. Spunand doar in final ca a creste un copil nu inseamna doar mancare si timpul trecut, ci mediul si mai ales educatia oferita. In anul al II-lea de facultate la cosiliere educationala cu o super profa Elena Anghel, mi-au ramas in minte niste afirmatii, niste randuri care au o mare incarcatura si care m-au facut sa ma gandesc serios la momentul in care voi deveni parinte. Ma gandesc ca sa devin parinte atunci cand as putea sa ofer acea educatie amintita mai sus, insa aceasta educatie nu are niste etape, factori stabiliti, ci se refera ca si anume copilul meu sa aibe bun simt, moralitate si politete. Daca citesti carti de psihologia copilului te crucesti cate chestii afli si cum fiecare actiune si cuvant influenteaza copilul. In atatia ani de crestere pana sa ajunga la maturitate cu siguranta nu poate creste numai in lapte si miere. In concluzie poti fi un parinte model, insa nu ai cum sa fii parintele perfect, pentru ca sunt o multime de situatii din sfera copilului tau care nu depind propriu-zis de tine. Insa sunt sigur ca multi adulti sufera de contestarea celor din jur, din pricina copilariei si cresterii primite de la parinti. Cuvintele care m-au impresionat maxim si care nu si-au pierdut incarcatura pentru mine si dupa ani:



Cum se formează copiii noştri?
„Dacă trăiesc în critică şi cicăleală, copiii învaţă să condamne;
Dacă trăiesc în ostilitate, copiii învaţă să fie agresivi;
Dacă trăiesc în teamă, copiii învaţă să fie anxioşi;
Dacă trăiesc înconjuraţi de milă, copiii învaţă autocompătimirea;
Dacă trăiesc înconjuraţi de ridicol, copiii învaţă să fie timizi;
Dacă trăiesc în gelozie, copiii învaţă să simtă invidia;
Dacă trăiesc în ruşine, copiii învaţă să se simtă vinovaţi;
Dacă triesc în încurajare, copiii învaţă să fie încrezători;
Dacă trăiesc în toleranţă, copiii învaţă răbdarea;
Dacă trăiesc în laudă, copiii învaţă preţuirea;
Dacă trăiesc în acceptare, copiii învaţă să iubescă;
Dacă trăiesc în aprobare, copiii învaţă să se placă pe sine;
Dacă trăiesc înconjuraţi de recunoaştere, copiii învaţă că este bine să ai un ţel
Dacă trăiesc împărţind cu ceilalţi, copiii învaţă să fie generoşi;
Dacă trăiesc în onestitate, copiii învaţă respectul pentru adevăr;
Dacă trăiesc în corectitudine, copiii învaţă să fie drepţi;
Dacă trăiesc în bunăvoinţă şi consideraţie, copiii învaţă respectul;
Dacă trăiesc în siguranţă, copiii învaţă să aibă încredere în ei şi în ceilalţi;
Dacă trăiesc în prietenie, copiii învaţă că e plăcut să trăieşti pe lume.”
(D.L. Nolte şi R. Harris, 2001

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu