Butoane

luni, 7 februarie 2011

Viata trebuie sa mearga mai departe!

Astazi am simtit neaparat sa impartasesc o idee care a inceput sa creasca ca o cuperca in mintea mea.
Ma refer ca orice s-ar intampla viata trebuie sa mearga inainte. Vad o gramada de persoane care traiesc in trecut, acolo unde au ramas blocate intr-un vis. Un vis care ori este legat de o viata de familie fericita sau de o persoana mult iubita care nu mai exista in prezent, insa se hraneste cu ea din trecut, cu toate imaginile intiparite in minte ca intr-o poligrafie de mare succes cu diverse momente frumoase,  ori in momentele cand material statea atat de bine incat acum are depresii accentuate ca nu mai poate trai la acelasi nivel. 
Scriindu-mi ideile imi dau seama cate as mai putea sa scriu din punctul meu de vedere: depresii, dragoste si multe altele. 


Pentru a intelege mai bine ce vreau sa spun prin "viata trebuie sa mearga mai departe" voi veni cu niste exemple reale care nu sunt din filme sau mai stiu eu ce situatii fantastice.


Dar pana atunci haide-ti sa ne gandim la o anamneza a unui caz imaginat de mine acum: sa spunem ca ai 25 de ani, esti barbat, stai intr-o garsoniera de aproape de cand te-ai nascut, intr-o garsoniera de maximum 20 de mp, cu parintii. Parintii fiind din Buzau, tatal tigan, mama romanca. Tatal ca sa scape de armata in tinerete a baut 1 litru de otet pe nerasuflate. La varsta de 22 de ani dupa mult stres oferit gratuit din partea tatalui, timp de un car de ani, parul a incaruntit prematur. Tatal sufera de o comotie cerebrala, atunci s-a amplificat calvarul: il cheama si pe un var de la Buzau, pentru a-l supraveghea pe tata in timp ce ei nu erau disponibili din cauza programului. 


Varului ii moare mama la o varsta frageda si el a fost cel care a gasit-o moarta intr-o circumstanta si imagine nu prea placuta.


Nu imi doresc sa va intristez, dimpotriva.


La varsta de 25 de ani tatal care statea in pat de 3 ani, moare. La 25 de ani are parul alb complet, nu mai este coerent  in gandire, are atacuri de panica si nu se gandeste decat cum sa ii denigreze pe cei din jur. A ramas blocat intr-o masura mai mica sau mai mare, a fost afectat vizibil de moartea tatalui care 25 de ani i-a facut viata un calvar, care l-a "terorizat" psihic. 


Pe scara de stres al lui Holmes, decesul cuiva drag, are indicele 100. 100 fiind valoarea maxima posibila de stres, gandindu-ne ca impotecare casei este notata cu 30.


Daca nu v-am pierdut pana acum ceea ce voiam sa spun este:  viata trebuie sa mearga mai departe orice probleme intampini. Ramanand blocat si nedepasind situatia, nu iti faci in primul rand tie un bine.


Va spuneam mai sus ca va dau niste exemple clare:


In cazul atentatului din terminalul rus, unde au murit 40 de persoane, in cazul in care in statul California unde ayu ars hectare intregi de padure, in cazul in care incalzirea globala schimba desertul in tropice si invers, in cazul in care toti oamenii mor in 2012 sau 2036 sau oricand, PAMANTUL CONTINUA SA SE INVARTA


Orice s-ar intampla in viata noastra, viata trebuie sa mearga mai departe. Viata trebuie traita.
Vorbind de viata, un alt exemplu: teoria evolutionista a lui Charles Darwin, cu ganganii imense sau cu tot felul de animale care au disparut cu milioane de ani in urma, inlocuite de altele. Natura mereu a gasit solutii ca tot ansamblul sa functioneze, a inlocuit imediat ceea ce a murit sau nu a reusit sa se adapteze cu alte fiinte care sa aduca aceeasi armonie a naturii, a vietii. 


Asta ar trebui sa faca si oamenii care uneori au parte de pierderi importante. Cu orice pret trebuie sa continue sa traieasca, sa mearga mai departe, sa nu uite ca pamantul se invarte fara oprire si ca maine este o noua zi. 
O zi insorita!

Update: Astazi personajul nostru are 30 de ani, s-a casatorit, s-a mutat intr-o casa cu sotia lui si asteapta un copil!

Un comentariu:

  1. Foarte frumos, randurile astea parca dau pofta de viata .Multumim Catalin!

    RăspundețiȘtergere