Romanii care traiesc la New York

Dupa cum stim, nu exista un loc in lumea aceasta sa nu fie cel putin un roman.
In New York City, exista o comunitate a romanilor. Ce este fascinant este ca desi sunt atatea milioane de oameni, cei din comunitate romanilor se cunosc, vorbesc despre ce mai face unul sau altul si se intalnesc in diferite locuri frecventate de catre romani.
Unul dintre aceste locuri este restaurantul Bucuresti (unde gasesti mancare, vin si bere romaneasca), care este pe B-dul Queens, la cinci minute de Manhattan. Exista si noptile romanesti, foarte bine promovate cu pagina pe facebook sau printr-un web site. Romanii isi dau intalnire sambata, tarziu in noapte, intr-un club din cele doua cluburi bine cunoscute de ei. Din curiozitate sa vad viata romanilor (la NYC) si sa imi fac cunostinte peste ocean, am mers in locurile frecventate de romani.
In concluzie, nu ma regaseam in acele locuri unde superficialul plutea in aer. Vedeam romani plini de ei, cu lanturi de aur groase scoase peste camesa; se perecepea usor ca vor sa epateze.
Intr-o sambata seara romaneasca, in clubul SideTracks (cel mai des frecventat de catre mine), a inceput o bataie in toata regula. Ma simteam parca eram intr-un club dintr-un sat uitat de lume din Romania. Vedeam tinere care se iubeau cu batranei americani (poate pentru acte sau poate pentru bani sau poate ca erau irezistibili). Visul american le incetosa gandirea!
Da, pentru multi faptul ca traiesc la New York era cea mare realizare din viata si atat (desi erau poate de foarte multi ani acolo, realizarile nu se observau in niciun sens)! Am ascultat multe povesti de viata lacrimogene (imi erau marturisite fara sa vreau) si cum s-au chinuit in Statele Unite pana sa ajunga la acest nivel. Sistemul limbic supunea neocortexul si pentru a supravietui, au dat la o parte deminitatea. Cuplurile care vin in SUA sunt orbite de valorile si ideologile diferite incat unele se despart. Intr-o propozitie, banul ii orbeste pe unii din cei care ajung in SUA. Auzeam frecvent: "Am venit aici sa fac ceva". Capitalismul face ravagii in mintile unor romani din New York City. Vor sa scoata cativa dolari din orice se poate. Pentru orice ajutor sau sfat se urmareste ca la un moment dat sa platesti; deci nu mai este un ajutor; de fapt orice gest urmareste ceva; de fapt, cu alte cuvinte, individul vrea sa se ajute pe el, ajutandu-te pe tine. Altruismul este dat la o parte de instinctul de supravietuire, de lacomie, de avaritie si de mandrie. Cum pentru unii este o mare realizare ca traiesc in America, mandria depaseste limitele admise. Unii dintre ei sunt foarte credinciosi; respecta traditiile, obiceiurile romanesti, insa pentru a scoate cativa dolari de la tine sunt in stare sa te minta cu orele.
Exista si fliere in New York City. Acestea au totul foarte bine organizat si premeditat; scopul fiind sa scoata orice dolar posibil de la cel adus in New York. Mandria si ideea ca cel adus, nu cunoaste cum merg lucrurile in America, fac ca acesti oameni frivoli sa fie periculosi. Totul pentru niste bancnote!
Am asistat odata (fara sa vreau) la o actiune de-a excroca pe cineva.
 Era ziua Americii si intr-un grup mare, era un tanar (care era ruda mai indepartata cu cineva din acel grup) care venise cu programul Work&Travel la Connecticut. Din cate am inteles, frivoli aveau o camera libera si vroiau sa o inchirieze. Se pare insa ca nu vroiau oricui, vroiau cuiva care sa nu ii deranjeze, cuiva care sa nu aiba drepturi in acea casa, cuiva care doar sa cotizeze. Incepuse doua persoane, sot si sotie, sa inceapa convingerea ca acesta sa se mute in Queens (va imaginati ca acest gen de oameni si intre ei se pacalesc). Sa renunte la contractul primit prin programul Work&Travel si sa lucreze pe bani mai buni in New York. Il intrebau cum sta cu engleza (dar acestia vorbeau engleza cum citesti in romana, dupa 15 ani de SUA), ca el are Social Security (ca CNP-ul nostru, dupa care iti platesti taxele si multe altele), ca poate sa isi ia permis de conduce si ca poate sa inceapa studiile, si ca poate sa nu se mai intoarca in Romania, samd. Incepuse o lupta de convingere pe toate "fronturile", aparent pavata cu intentii bune. Eu nu spuneam nimic, ascultam. Dar ma cutremuram cand vedeam cum au sarit pe pusti. Daca renunta la job-ul primit prin contract, angajatorul ii faceau reclamatie si din acel moment, sederea lui era ilegala. Prin urmare odata parasind SUA, nu se mai putea intoarce niciodata. Desi stiau asta important era sa-si inchirieze camera si poate odata cu asta, sa mai scoata niste bani cu alte "gesturi" pe care i-le faceau tanarului. Ei se mai ocupau de asa numitele casatorii pentru acte, unde plateai o suma de bani unui cetatean american (sau permanent rezident) pentru a se casatori cu tine in vederea obtinerii Green Card-ului (va voi povesti intr-o postare ulterioara mai pe larg despre acest subiect). La final au fost draguti sa-l duca acasa in Connecticut; lasandu-i inocentului o parere buna despre ei. Am intervenit intr-un mod discret si le-am distrus planurile (tipul mi-a cerut nr. de tel pentru a mai socializa).

Dragilor, aveti grija cu cine va inhaitati sau prin ce mijloc decideti sa va faceti o viata buna in afara tarii, pentru ca s-ar putea sa fie opusul asteptarilor (visurilor) voastre.

Insa din fericire nu toti romanii din New York City sunt gaunosi, cocalari si/sau imorali. Am cunoscut  si romani educati, integrii si de buna cuvinta.

Romani pe care viata i-a adus in SUA desi si in Romania erau performeri, de succes sau promitatori. Unii dintre ei au castigat Green Card-ul; altii au vrut sa fie respectati pentru ceea ce sunt si merita.
Romani talentati, educati si de valoare intalnesc mai rar, insa de fiecare data cand intalnesc unul, creste inima in mine ca sunt roman! Creste speranta ca intr-o zi vom ajunge acolo unde meritam sa fim!
M-am bucurat de interactiunea, de invatamintele si de calitatea a patru romani la New York. Primul roman pe care l-am intalnit si care ne face cinste a fost "Sefu'" de la "Companie". Al doilea, a fost Team Leaderul "The One". Al treilea "Asistentul 1" si al patrulea, un doctor stomatolog.

Stiam ca in SUA sunt preturi foarte mari pentru serviciile stomatologice si de aceea am mers la un control, inainte sa plec. Dupa doua luni, am simtit ca undeva intr-o zona din interiorul gurii, cand dau cu limba, simt ceva mai intepator. Eram disperat sa nu fie ceva grav, sa nu se agraveze. Eu am realizat tarziu cat de importanta este dantura, de aceea (la 20 de ani) m-am ocupat intr-un mod serios de dantura mea.
Am cautat cativa dentisti in mediul virtual, insa aveam doua probleme: nu stiam cat ma costa si nu vroiam sa ma "indoaie" si a doua, sa pot merge duminica (pentru ca lucram zilnic si nici nu stiam exact cand scap intr-o zi).
Dupa cautari seculare pe internet si din vorba in vorba, am luat cateva numere de telefon. Intr-un final am sunat-o pe Dr. Ligia State, medic stomatolog, care m-a castigat din prima clipa cu vocea ei calda si plina de incredere.
Mi-a spus ca nu poate in duminica ce urma pentru ca mama dumneaei trecuse printr-o interventie medicala complicata. Eram disperat sa nu se complice si sa-mi pierd dintele (pentru ca umiditatea ridicata ajuta cariile) si primesc un raspuns, care in acel moment nu l-am luat in seama: "Sunt lucruri mult mai grave in viata. Este un dinte si se va repara".  In urma discutiei era posibil sa ne vedem cam peste zece zile, insa nu mai aveam nici energia si nici increderea sa caut pe altcineva. Peste zece zile, ajung mai devreme la adresa primita si am spus sa mananc niste fructe gata spalate si taiate. Mergand eu pe Roosevelt Av., intreb pe cineva daca sunt in zona indicata de Dr.. L-am intrebat exact pe fratele Dr., care imi raspunde la un moment dat in romana si incepe sa isi satisfaca curiozitatile despre mine cu ajutorul intrebarilor, dar care totodata ma informa despre cum stau lucrurile in cazul lui.
Remarc o femeie frumoasa si calda; facem cunostinta si imi da imediat o pasta de dinti si o periuta. Ma vazuse ca am mancat acele fructe si cica oricum la final primeam periuta de dinti (personalizata cu numele cabinetului si nr. de tel.) si pasta de dinti. Primisem informatii ca a terminat stomatologie in SUA (pentru ca doar asa o poti practica) la o universitate foarte buna (vorbim de studii de sute de mii de dolari).
O profesionista cu un cabinet modern, nou deschis. Desi in Romania mergeam la nemti, am ramas uimit de calitatea serviciilor si de cum se lucra. Ti se facea radiografie la fiecare dinte inainte de orice interventie (sau pur si simplu informativ). Desi era vorba de o mica plomba, am primit informatii gratuite si sfaturi despre starea altor dinti. Mi-a cerut foarte putin pentru ceea ce prestase cu profesionalism si calitate. M-a intrebat cat costa o plomba in Romania, i-am spus ca nu este cazul. Nu puteam sa ignor generozitatea ei si am lasat bacsis (binele aduce bine); cand a vazut acest gest mi-a mai adus si doua cutii cu ata dentara de buzunar; si mi-a mai spus ca pot apela oricand. Desi nu ma vazuse in viata ei, s-a oferit sa ma ajute cu un job pe Wall Street (noaptea sa schimb periferice si PC-uri) spunandu-mi ca are o cunostinta cu care poate vorbi pentru mine.
 Bineinteles ca nu era cazul sa accept...
Politica Dr. Ligia State era foarte simpla: "Decat sa jupoi un om si dupa aceea sa nu mai vina, mai bine ii cer mai putin si il castig de client".